Rugăciunea biblică include în sine zbucium, mijlocire, cereri cu strigăte şi lacrimi. Dar ea conţine de asemenea supunere, încredere şi mulţumire la adresa lui Dumnezeu.
Mulţumirea este o afirmaţie publică, o celebrare a bunătăţii divine, dar şi o expresie a gratitudinii. Rolul mulţumirii în contextul onorării lui Dumnezeu este ilustrat în Psalmul 69:30 „Atunci voi lăuda Numele lui Dumnezeu prin cântări, şi prin laude Îl voi preamări”.
În Noul Testament cuvântul „mulţumire” este traducerea grecescului „EULOGIA”, care vorbeşte în primul rând despre laude. Asocierea mulţumirii cu rugăciunea este clară în Filipeni 4:6 „Aduceţi cererile voastre la cunoştinţa lui Dumnezeu, prin rugăciuni şi cereri cu mulţumiri.”, precum şi în Psalmul 50:14. „Adu ca jertfă Lui Dumnezeu mulţumiri şi îndeplineşte-ţi juruinţele.”
Astăzi, rugăciunea de mulţumire a ajuns una dintre florile ce prea repede se ofilesc în viaţa creştinului modern, măcar că este o virtute de nedespărţit a sufletului mântuit de Isus Hristos Domnul. Ne-am obişnuit în mod special la sfârşitul anului, să organizăm sau să numim o lună a mulţumirilor, meditând la dragostea şi ocrotirea Părintelui Ceresc, oferită fără meritele noastre. Proverbe 15:15 „Toate zilele celui nenorocit Sunt rele, dar cel cu inima mulţumită are un ospăţ necurmat.”
În perioada Vechiului Testament evreii aduceau o jertfă specială de mulţumire. Levitic 7:11-21 – din aceste acţiuni reţinem câteva lucruri importante:
• Mulţumirea era adusă întotdeauna lui Dumnezeu, chiar dacă preotul era stabilit în slujbă, pentru a primi jertfa.
• Jertfa de mulţumire trebuia frământată cu untdelemn, pregătită din floarea făinii, şi nicidecum amestecată cu îngrijorările vieţii…liniştea sufletului mântuit împreună cu ceea ce avem mai bun.
• Jertfa de mulţumire putea fi adusă doar de cel ce s-a curăţat. Astfel, mulţumirea adevărată este împletită întotdeauna cu sfinţenia şi doar aşa este primită de Dumnezeu. Chiar dacă suntem în Noul Legământ, adevărurile lui Dumnezeu sunt valabile şi astăzi, pentru că sunt veşnice.
Fiecare creştin are o mulţime de motive să laude şi să mulţumească Domnului. 1Tesaloniceni 5:18: „Mulţumiţi lui Dumnezeu pentru toate lucrurile; căci aceasta este voia lui Dumnezeu, în Hristos Isus, cu privire la voi.”
Nemulţumirea este o boală spirituală accentuată în vremurile din urmă, iar societatea este condusă de motivaţii greşite: 2 Timotei 3:2 „Căci oamenii vor fi … nemulţămitori, fără evlavie.” Noi ştim că oamenii lui Dumnezeu urmăresc şi ascultă de învăţătura apostolilor, purtarea în lumină, credinţa în Dumnezeu, îndelunga răbdare şi dragoste.
Mulţumirea, încrederea în Dumnezeu şi dărnicia… iată câteva roade ce exteriorizate, vorbesc despre un creştin matur. Lipsa acestora trădează un suflet gol de neprihănire şi cuprins de vânturile reci ale păcatului. Să veghem să nu se ofilească niciodată aceste flori şi virtuţi creştine.
Iată câteva motive elementare de mulţumire înaintea lui Dumnezeu:
• Dacă te-ai trezit în această dimineaţă mai mult sănătos decât bolnav, ai mai multă binecuvântare decât milioane de persoane care nu vor apuca să trăiască săptămâna viitoare.
• Dacă nu ai trăit pericolele unui război, singurătatea unei închisori, agonia torturării sau chinurile foamei eşti înaintea celor 500 de milioane de oameni din lumea în care trăieşti.
• Dacă poţi să intri în biserică fără teamă că vei fi ameninţat, arestat, torturat sau omorât, eşti mai privilegiat decât 3 miliarde de persoane.
• Dacă ai mâncare în frigider, haine cu ce să te îmbraci, un loc unde să dormi şi o casă unde să stai, eşti mai bogat decât 75% din populaţia pământului.
• Dacă ai bani în bancă sau în portofel şi câteva monede în puşculiţă eşti printre primele opt procente ale persoanelor din lume care trăiesc bine.
• Dacă părinţii tăi sunt încă în viaţă şi încă împreună, eşti într-adevăr o persoană rară.
• Dacă poţi să citeşti acest articol, eşti de două ori binecuvântat:
- pentru că cineva s-a gândit la tine.
- pentru că nu te numeri printre cele 2 miliarde de persoane care nu ştiu să citească.

Doamne, iartă-ne pentru cârtirile şi nemulţumirile noastre!

Dumnezeu sa va binecuvinteze!

Multi oameni in scriptura au avut ocazia sa auda povocarea Mantuitorului de a-L urma.  Nu toti insa au raspuns afirmativ acestei provocari. Au fost insa unii care au ales saIl urmeze. Acestia din urma au fost binecuvantati de dumnezeu nu numai s ail urmeze pe Domnul fizic ci ca final al alergarii lor sa fie pentru totdeauna cu Domnul.

Este foarte important sa intelegem ca a-L urma pe Isus Hristos nu este un lucru optional ci este obligatoriu pentru toti cei care doresc sa ajunga in imparatia lui Dumnezeu.

Intr-o circumstanta la Domnul Isus vine un tanar bogat si Il intreaba ce trebuie sa faca pentru a mosteni viata vesnica. Domnul Isus ii raspunde iar conversatia se conclude cu “apoi vino dupa mine”.  Uneori ne inselam crezand ca lucrul care ii lipseste tanarului este vazarea averilor si impartirea lor celor saraci insa lucrul care ii lipsea era “vino si urmeaza-ma”. Banii lui erau piedica pe care omul acesta o avea pentru a-L urma pe Isus.

1. Piedici

In textul prezentat de evanghelistul Luca prezinta trei oameni care au avut ocazia de a-L urma pe Dumnul Isus insa au ratat sansa aceasta.

Primul dintre ei manifesta un interes deosebit de a-L urma pe Domnul. Ciudat este faptul ca Domnul ii da un raspuns socant si parca respingator. Nu stiu de ce scriptura nu ne da mai multe detalii cu privire la acest om si la decizia pe care Domnul Isus o i-a de a-L refuza. Personal cred ca motivatia acestui om a fost gresita, avand interese nedeclarate care il determinau sa mearga impreuna cu Domnul. Probabil ca ii placeau minunile pe care Domnul Isus le facea, probabil ca ii placea ideea ca daca este nevoie Isus inmulteste painile… sau alte lucruri de genul acesta. Replica Domnului raspunde exact piedicii lui. Singura motivatie acceptata este dragostea curata de Dumnezeu, dorinta de a fi curatit de toate itinaciunile lumesti si firesti si in final dobandirea vietii vesnice.

Al doilea, chemat de Domnul de data aceasta, raspunde foarte ciudat. Daca privim superficial am crede ca acest om avea tatal mort si trebuia cineva sa il inmormanteze. Realitatea insa este alta. Omul acesta ii spunea Domnului ca vrea mai intai sa isi aseze lucrurile in viata si apoi se gandeste la a-l uram pe Domnul. Ratiunea lui era total gresita pentru ca Domnul Isus nu incurca viata omului ci el da sens vietii omului. Cand il urmezi pe Domnul intreaga ta viata este binecuvantata si in echilibru.

Al treilea om ne descopera una dintre cele mai mari probleme ale oamenilor: INSTABILITATEA. Domnul adreseaza problema acestui om dorind sa il determine sa inteleaga ca a-l urma pe domnul nu inseamna separare de familie sau izolare ci inclusiv viata de familie este binecuvantata atunci cand un om il urmeaza pe Domnul. Adevarul este ca scuzele puerile evidentiaza lipsa de consecventa iar aceasta impiedica pe multi, chiar foarte multi oameni sa il Urmeze pe Domnul.

2. Ce inseamna sa il urmezi pe Isus

Cred ca intrebarea naturala la momentul aceste este : “ce inseamna cu adevarat sa il urmam pe Isus?” In scurgerea timpului oamenii au interpretat in mod gresit aceasta responsbilitate. Unii, in dorinta de a linisti “credinciosul” interesat mai mult de problemele lui decat de imparatia lui Dumnezeu, au spus ca a-l urma pe Isus inseamna a da bani la biserica, iar din cand in cand trebie considerata si prezenta la biserica pentru a mai deconta pacatele adunate. Altii au venit si au spus ca daca faci un botez la varsta majoratului si spui in mod public ca crezi in Dumnezeu ai rezolvat problema aceasta pentru totdeauna si de acum nu mai conteaza prea mult alte detalii. Altii, mai tarziu, au spus ca daca ai o experienta extatica si vorbesti in limbi ingeresti viitorul este asigurat si ai deja un loc rezervat la masa cu Domnul.

A-l urma pe Hristos in opinia mea inseamna mult mai mult. Inseamna a calca pe orgoliul personal si a-I acorda lui Hristos dreptul de a-ti conduce viata. Inseamna a urma intru-totul principiile lui Dumnezeu si, in final, a avea experiente binecuvantate in umblarea ta impreuna cu Domnul.

Nu este sufficient sa vi o data pe saptamana la biserica daca in restul saptamanii nu traiesti ca un urmas al lui Dumnezeu. Lucrurile elementare ale vietii de credinta trebuie sa fie un mediu in care viata crediciosului se deruleaza in fiecare zi. Nu uita ca Hristos asteapta sa iti iubesti semenii nici mai mult nici mai putin decat te-a iubit el pe tine. Nu uita ca Hristos asteapta sa iti ajuti semenii asa cum El te ajuta pe tine. Nu uita ca Hristos asteapta sa le spui si altora despre El asa cum sit u ai avut harul sa auzi intr-o zi. Nu uita …, nici una din asteptarile lui de la tine.

3. Care sunt beneficiile

Deja mentionam in introducere ca unul din beneficiile urmarii lui Hristos este insasi dobandirea imparatiei vesnice. Nu cred ca este alta binecuvantare mai mare aratat vreodata oamenilor decat mostenirea vietii vesnice. Daca il eurmezi pe Isus Hristos vei ajunge acolo.

Un alt beneficiu pe care il consider extraordinar este bucuria launtrica si pace sufleteasca pe care o adduce prezenta lui Isus in viata omului care il urmeaza pe el. Daca il urmezi pe Domnul nimeni nu iti garanteaza absenta problemelor din viata ta insa puterea de a trece biruitor prin mijlocul incercarilor este garantata. Pacea despre care Apostolul Pavel spune ca intrece orice pricepere este un dar oferit de Dumnezeu tutror oamenilor care il urmeaza pe Domul.

Iertarea pacatelor este un alt beneficiu. Imi aduc aminte de o experienta avuta cu ceva timp in urma; A trbuit sa ajung in fata unui judecator datorita unui incident de circulatie in care am fost implicat. Dupa cateva minute de dialog judecatorul a pronuntat sentienta: NEVINOVAT. Nu va pot explica bucuria care a coplesit inima mea in momentul acela. Pacatele noastre au rostit sentinta in drepul nostru: MOARTE, insa Hristos prin moartea lui a anulat aceasta sentinta aducand viata tuturol celor care doresc sa il urmeze.

Nu vrei si tu s ail urmezi?

Dumnezeu sa te binecuvinteze…